ÎNMULŢI

ÎNMULŢÍ, înmulţesc. vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operaţia înmulţirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeaşi specie. – În + mult.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNMULŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se înmulţească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNMULŢ//Í se ~éşte intranz. 1) A creşte cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulţi); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-şi mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înmulţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înmulţésc, imperf. 3 sg. înmulţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înmulţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNMULŢÍ vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a creşte, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) înmulţi ≠ a (se) împuţina
(Dicţionar de antonime)