Împlinire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noţiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ♢ Expr. A-şi împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre fiinţe) A se dezvolta; a se îngrăşa. ♦ Fig. A se desăvârşi. 5. Tranz. şi refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. şi reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datoraţi. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păţi (cu cineva), v. păţi. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda. – Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPLINÍRE, împliniri, s.f. Acţiunea de a (se) împlini şi rezultatul ei. – V. împlini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPLIN//Í ~ésc tranz. 1) pop. A face să fie plin; a completa; a întregi; a complini. ♢ ~ o vârstă (sau un număr de ani) a atinge o anumită vârstă (sau un anumit număr de ani). A-şi ~ somnul a dormi suficient. A o ~ (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o păţi; b) a înceta relaţiile cu cineva. 2) înv. (datorii băneşti) A face să nu mai existe; a stinge; a plăti; a achita. 3) înv. (persoane) A obligaplătească datoria. 4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a îndeplini. [Sil. îm-pli-] /<lat. implinire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPLIN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre timp sau termene) A ajunge la sfârşit; a se consuma în întregime; a expira. S-au ~it 100 de ani... 2) (despre cantităţi) A atinge limita prevăzută. 3) (despre fiinţe) A deveni (mai) plin, mai gras; a se rotunji; a se îngrăşa. 4) (despre previziuni, spuse etc.) A deveni realitate; a se transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a realiza. /<lat. implinire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împliní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împlineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl, împliníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPLINÍ vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) plini, (înv.) a sosi, a (se) umple. (Se împlinesc trei ani astăzi de când ...) 2. v. expira. 3. a se scurge, a trece. (S-au împlinit 100 de ani de la ...) 4. v. completa. 5. v. îngrăşa. 6. v. dezvolta. 7. v. executa. 8. v. îndeplini. 9. a asculta, a îndeplini, a satisface. (I-a împlinit toate capriciile.) 10. v. desăvârşi. 11. v. realiza. 12. v. adeveri.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLINÍ vb. v. executa, păţi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLINÍRE s. 1. completare. 2. îngrăşare. 3. executare. 4. v. îndeplinire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Împlinireneîmplinire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: Im Imp Impl Impli Implin

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire inire linire