Încremenit

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mişcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mişcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCREMENÍT, -Ă, încremeniţi, -te, adj. 1. Care a rămas în nemişcare. 2. Înmărmurit, înlemnit; consternat. – V. încremeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCREMEN//Í ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unor emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemişcat. /în + cremene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încremení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încremeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCREMENÍ vb. v. opri, sta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCREMENÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. fix, imobil, înlemnit, neclintit, nemişcat, pironit. (Cu ochii ~ţi.)
(Dicţionar de sinonime)