ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuş sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înşela. ♦ Spec. A adăuga prin înşelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-şi încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-şi încărca sufletul cu... = a-şi împovăra conştiinţa. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCĂRCÁT1 s.n. Faptul de a (se) încărca. – V. încărca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCĂRCÁT2, -Ă, încărcaţi, -te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care poartă o încărcătură. ♦ (Despre o gură de foc) Cu proiectilul introdus în armă. 2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori. 3. Fig. Exagerat, mărit (în scopul de a înşela). 4. (În sintagmele) Aer încărcat = aer viciat, greu de respirat. Atmosferă încărcată = a) atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni; b) fig. stare de încordare, de tensiune. Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive. Limbă încărcată = limbă cu înfăţişare specifică unei indigestii. 5. (Despre acumulatoare electrice) În care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărui armături au sarcină electrică. – V. încărca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNCĂRCÁ încárc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). ~ carul cu fân. ♢ A-şi ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-şi împovăra conştiinţa. 2) (fiinţe) A pune să care greutăţi. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei fiinţe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ♢ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înşelând. ~ nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o reţea de curent continuu). ~ o baterie electrică. /<lat. incarricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
încărcá (încárc, încărcát), vb. – 1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleşi. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (Înv.) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. Lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Puşcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644), it. (in)carricare, prov., sp. (en)cargar, fr. charger (v. fr. enchargier), cat., port. encarregar. – Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, cf. grea, sp. cargada; încărcător, s.n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartuşe în magazia unei arme de foc); încărcător, s.m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, s.f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, s.f. (rampă de încărcare). Cf. descărca.
(Dicţionarul etimologic român)
încărcá vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 sg. şi pl. încárcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărcát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCĂRCÁ vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁ vb. v. exagera.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁT adj. 1. v. plin. 2. v. împovărat. 3. greu, plin. (Un coş ~ cu poame.) 4. v. doldora. 5. aco-perit, plin. (O grădină ~ de flori.) 6. v. doldora. 7. v. irespirabil.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁT adj. v. exagerat, excesiv, exor-bitant, mare, ridicat, scump.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁT s. v. încărcare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A încărca ≠ a descărca
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCĂRCÁT1 s.n. Faptul de a (se) încărca. – V. încărca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNCĂRCÁ încárc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). ~ carul cu fân. ♢ A-şi ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-şi împovăra conştiinţa. 2) (fiinţe) A pune să care greutăţi. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei fiinţe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ♢ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înşelând. ~ nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o reţea de curent continuu). ~ o baterie electrică. /<lat. incarricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
încărcá (încárc, încărcát), vb. – 1. A umple cu ceva. – 2. A împovăra, a copleşi. – 3. A bate, a ciomăgi. – 4. (Înv.) A însărcina. – Mr. (î)ncarcu, megl. (a)ncarc, istr. (ăn)cargescu. Lat. carrĭcāre, cf. carcati în Glosele de la Reichenau (Puşcariu 810; Candrea-Dens., 257; REW 1719; DAR), cf. alb. ngarkoń (Philippide, II, 644), it. (in)carricare, prov., sp. (en)cargar, fr. charger (v. fr. enchargier), cat., port. encarregar. – Der. încărcat, adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar, gravidă), pentru al cărui ultim uz, cf. grea, sp. cargada; încărcător, s.n. (dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartuşe în magazia unei arme de foc); încărcător, s.m. (persoană care încarcă un recipient, servitor care încarcă o piesă de artilerie); încărcătură, s.f. (încărcare; ceea ce transportă un vehicul sau o persoană); încărcătoare, s.f. (rampă de încărcare). Cf. descărca.
(Dicţionarul etimologic român)
încărcá vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 sg. şi pl. încárcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărcát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCĂRCÁ vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁ vb. v. exagera.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁT adj. 1. v. plin. 2. v. împovărat. 3. greu, plin. (Un coş ~ cu poame.) 4. v. doldora. 5. aco-perit, plin. (O grădină ~ de flori.) 6. v. doldora. 7. v. irespirabil.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁT adj. v. exagerat, excesiv, exor-bitant, mare, ridicat, scump.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRCÁT s. v. încărcare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A încărca ≠ a descărca
(Dicţionar de antonime)