Înflorituri

ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s.f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNFLORITÚR//Ă ~i f. 1) Element care înfrumuseţează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare.
(Dicţionar de sinonime)