Întruchipare

ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfăţişa în forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-şi găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. 2. A întocmi; a forma, a alcătui. – Întru + chip sau într-un chip.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNTRUCHIPÁRE, întruchipări, s.f. Acţiunea de a (se) întruchipa şi rezultatul ei. – V. întruchipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTRUCHIP//Á ~éz tranz. A face să se întruchipeze. [Sil. în-tru-] /întru + chip
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRUCHIP//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A-şi găsi expresia materială; a căpăta chip concret; a se întrupa; a se materializa. /întru + chip
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întruchipá vb., ind. prez. 1 sg. întruchipéz, 3 sg. şi pl. întruchipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

întruchipáre s. f., g.-d. art. întruchipării; pl. întruchipări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNTRUCHIPÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica. 4. v. simboliza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRUCHIPÁRE s. 1. v. concretizare. 2. v. personi-ficare.
(Dicţionar de sinonime)