îmbelșugat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBELŞUGÁ, îmbelşughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelşugat. – În + belşug.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBELŞUGÁT, -Ă, îmbelşugaţi, -te, adj. Care are din abundenţă cele trebuincioase. ♦ Care există din belşug, din abundenţă. [Var.: (reg.) îmbielşugát, -ă adj.] – V. îmbelşuga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBELŞU//GÁ ~ghéz tranz. rar (ogoare) A face să aibă belşug (prin muncă şi organizare). /în + belşug
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMBELŞUGÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMBELŞUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belşug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosinţă. /v. a îmbelşuga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbelşugá vb., ind. prez. 1 sg. îmbelşughéz, 3 sg. şi pl. îmbelşugheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viaţă ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbe imbel imbels

Cuvinte se termină cu literele: at gat ugat sugat lsugat