ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. şi refl. A (se) îmblânzi. ♦ Tranz. şi refl. A face pe cineva să-şi uite un necaz sau a-şi uita un necaz; a (se) împăca, a (se) linişti. [Prez. ind. şi: îmbún] – În + bun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUN//Á ~éz tranz. A face să se îmbuneze; a îmblânzi; a domoli; a potoli; a tempera; a modera; a potoli. /în + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMBUN//Á mă ~éz intranz. 1) (de-spre fiinţe) A deveni mai bun; a se îmblânzi. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniştit (după furtună, ploaie îndelungată etc.); a se îmblânzi; a se domoli; a se potoli; a se linişti; a se tempera; a se modera; a se ogoi. /în + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbuná vb., ind. prez. 1 sg. îmbunéz, 3 sg. şi pl. îmbuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBUNÁ vb. v. calma.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMBUNÁ vb. v. linguşi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoşa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUN//Á ~éz tranz. A face să se îmbuneze; a îmblânzi; a domoli; a potoli; a tempera; a modera; a potoli. /în + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbuná vb., ind. prez. 1 sg. îmbunéz, 3 sg. şi pl. îmbuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBUNÁ vb. v. calma.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMBUNÁ vb. v. linguşi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoşa
(Dicţionar de antonime)