împelițare

ÎMPELIŢÁ, împeliţez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna. [Var.: (rar) împieliţá vb. I] – În + peliţă (= pieliţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎMPELIŢ//Á mă ~éz intranz. înv. 1) A lua o înfăţişare (peliţă) străină, dându-se drept altcineva. 2) (în basme, despre fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal. /în + peliţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împeliţá vb., ind. prez. 1 sg. împeliţéz, 3 sg. şi pl. împeliţeáză; part. împeliţát
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPELIŢÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPELIŢÁRE s. v. incarnare, incarnaţie, întrupare.
(Dicţionar de sinonime)