împlântare

ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s.f. Acţiunea de a (se) împlânta şi rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înţepenire. – V. împlânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

împlântáre s. f., g.-d. art. împlântării; pl. împlântări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
ÎMPLÂNTÁRE s. v. înfigere.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: im imp impl impla implan

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare