împotrivirea

ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s.f. Acţiunea de a se împotrivi şi rezultatul ei; opoziţie, rezistenţă, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

împotrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPOTRIVÍRE s. opoziţie, opunere, rezistenţă, (înv.) împoncişare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întâmpinat o dârză ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Împotrivire ≠ neîmpotrivire
(Dicţionar de antonime)