împresura

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părţile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu braţele, cu mâinile; a îmbrăţişa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (Înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [Prez. ind. şi: împrésur] – Probabil lat. *impressoriare (< pressorium).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPRESURÁ împresór tranz. 1) A cuprinde din toate părţile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. ~ o cetate. 2) fig. A cuprinde cu braţele; a îmbrăţişa. 3) (fortificaţii, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împresurá (împresór, împresurát), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleşi, a împovăra, a strînge cu uşa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Puşcariu 792 şi DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s.f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea).
(Dicţionarul etimologic român)

împresurá vb., ind. prez. 1 sg. împresór, 3 sg. şi pl. împresoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. împresoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPRESURÁ vb. 1. v. încercui. 2. v. asedia. 3. v. în-conjura. 4. v. copleşi. 5. v. năpădi. 6. (fig.) a înfăşura, a învălui. (Întunericul ne ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPRESURÁ vb. v. asfixia, înăbuşi, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa.
(Dicţionar de sinonime)