împricina

ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎMPRICIN//Á mă ~éz intranz. pop. 1) A intra în judecată (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricină (cu cineva). [Sil. îm-pri-] /în + pricină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împriciná vb., ind. prez. 1 sg. împricinéz, 3 sg. şi pl. împricineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)