împământenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în ţările româneşti) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea şi drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viaţa localnicilor. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s.f. Acţiunea de a (se) împământeni şi rezultatul ei. – V. împământeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂMÂNTEN//Í ~ésc tranz. 1) A face să se împământenească. 2) A confirma (printr-un act) în calitate de pământean cu drepturi corespunzătoare. /în + pământean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPĂMÂNTEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se stabili, integrându-se în viaţa localnicilor; a prinde rădăcini. 2) fig. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se încetăţeni. /în + pământean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împământení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împământenésc, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împământeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPĂMÂNTENÍ vb. 1. v. naturaliza. 2. a adapta, a transplanta. (~ o instituţie, un obicei.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂMÂNTENÍ vb. v. statornici.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂMÂNTENÍRE s. naturalizare, (înv.) indigenat.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂMÂNTENÍRE s. v. statornicire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impam impama

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire tenire