ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în ţările româneşti) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea şi drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viaţa localnicilor. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s.f. Acţiunea de a (se) împământeni şi rezultatul ei. – V. împământeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMPĂMÂNTEN//Í ~ésc tranz. 1) A face să se împământenească. 2) A confirma (printr-un act) în calitate de pământean cu drepturi corespunzătoare. /în + pământean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMPĂMÂNTEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se stabili, integrându-se în viaţa localnicilor; a prinde rădăcini. 2) fig. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se încetăţeni. /în + pământean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împământení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împământenésc, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împământeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPĂMÂNTENÍ vb. 1. v. naturaliza. 2. a adapta, a transplanta. (~ o instituţie, un obicei.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂMÂNTENÍ vb. v. statornici.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂMÂNTENÍRE s. naturalizare, (înv.) indigenat.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂMÂNTENÍRE s. v. statornicire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s.f. Acţiunea de a (se) împământeni şi rezultatul ei. – V. împământeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMPĂMÂNTEN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se stabili, integrându-se în viaţa localnicilor; a prinde rădăcini. 2) fig. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se încetăţeni. /în + pământean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împământení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împământenésc, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împământeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPĂMÂNTENÍ vb. 1. v. naturaliza. 2. a adapta, a transplanta. (~ o instituţie, un obicei.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂMÂNTENÍ vb. v. statornici.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂMÂNTENÍRE s. naturalizare, (înv.) indigenat.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPĂMÂNTENÍRE s. v. statornicire.
(Dicţionar de sinonime)