împărătița

ÎMPĂRĂTÍŢĂ, împărătiţe, s.f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂRĂTÍŢ//Ă ~e f. pop. 1) (în trecut; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană. 2) Fiică a unui împărat; principesă; prinţesă. /împărat + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împărătíţă s.f., g.-d. art. împărătíţei; pl. împărătíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)