împătimit

ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + pătimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiţi, -te, adj. (Rar) Pătimaş. – V. împătimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

împătimí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împătimeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPĂTIMÍT adj. v. pasionat, pătimaş.
(Dicţionar de sinonime)