închină dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCHINÁ, închín, vb. I. 1. Refl. A-şi manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult. ♦ (În biserica creştină) A-şi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se pleca (sau a-şi pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecţiune sau ca simplu salut. ♦ Intranz. A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalţi comeseni şi a bea (făcând o urare). 3. Refl. (Înv.) A recunoaşte suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal. ♢ Expr. (Tranz.) A închina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (Înv.) A dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoştinţă. ♢ Expr. A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofrandă. 5. Tranz. A consacra. ♦ A dedica. – Lat. inclinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCHINÁ închín 1. tranz. 1) ist. (cetăţi, ţări, ţinuturi etc.) A preda (unei puteri străine) în semn de supunere. 2) pop. A aduce în dar; a dărui. 3) fam. (băuturi alcoolice) A consuma pentru a-şi face plăcere; a cinsti. ~ în sănătatea cuiva. 4) (opere de artă) A destina printr-o dedicaţie; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCHINÁ mă închín intranz. 1) rel. A manifesta o atitudine de evlavie faţă de o divinitate. 2) fig. A manifesta o atitudine de recunoaştere a superiorităţii sau puterii cuiva; a se pleca; a se smeri. 3) A face o plecăciune uşoară (în semn de salut sau de respect). /<lat. inclinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

închiná (închín, închinát), vb. – 1. A înclina, a apleca. – 2. (Refl.) A se pleca. – 3. (Refl.) A face o reverenţă. – 4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara învins. – 5. (Refl.) A-şi face semnul crucii. – 6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. – 7. (Refl.) A face o ofrandă. – 8. (Înv.) A întemeia şi înzestra o biserică, cedînd administrarea ei altui lăcaş religios de rang mai mare. – 9. A dedica. – 10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora şi a bea, făcînd o urare, a toasta. – 11. A supune. – Mr. (î)ncl’in, (î)ncl’inare, megl. ancl’in. Lat. inclināre (Puşcariu 818; Candrea-Dens., 848; REW 4359; DAR), cf. it. (in)chinare, prov. (en)clinar, fr. encliner, cat. enclinar „a saluta”. Pentru semantism, cf. ex. gr. şi sl. aduse de DAR. Este dublet al lui înclina „a inclina” ‹ fr. incliner. – Der. înclinat, adj. (înclinat; dedicat, pelegrin); închinător, adj. (adorator); închinător, s.m. (varietate de şoim, Falco tinnunculus); închinăcios, adj. (făţarnic, bigot); închinătură, s.f. (înv., adoraţie); închinăciune, s.f. (reverenţă; adoraţie; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din lat. inclinātiōnem (Puşcariu 819), cf. mr. ncl’inăţune, megl. (a)ncl’inăţuni. Din rom. provine mag. entyinál (Edelspacher 13).
(Dicţionarul etimologic român)

închiná vb., ind. prez. 1 sg. închín, 3 sg. şi pl. închínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCHINÁ vb. 1. v. ruga. 2. v. prosterna. 3. v. ploconi. 4. v. preda. 5. a preda. (Au ~ cetatea.) 6. v. consacra. 7. v. dedica. 8. v. toasta. 9. a cinsti. (A ~ un pahar cu cineva.) 10. v. ciocni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCHINÁ vb. v. apleca, atârna, capitula, cădea, coborî, culca, curba, înclina, încovoia, îndoi, lăsa, pleca, preda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inch inchi inchin

Cuvinte se termină cu literele: na ina hina china nchina