ÎNCLINÁŢIE, înclinaţii, s.f. Înclinare. ♦ (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă; înclinare. ♦ Fig. Vocaţie, atracţie, dispoziţie pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCLINÁŢI//E ~i f. 1) Unghi format de o dreaptă (sau un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. 2) Dispoziţie naturală; atracţie înnăscută; vocaţie; predispoziţie; atitudine. ~ către muzică. [G.-D. înclinaţiei] /<fr. inclination, lat. inclinatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNCLINÁŢIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocaţie. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. ♢ Înclinaţie astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinaţie magnetică = unghiul format de direcţia câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinaţie s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio].
(Dicţionar de neologisme)
INCLINÁŢIE s.f. v. înclinaţie.
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCLINÁŢIE s. f. 1. înclinare. 2. (fig.) vocaţie. 3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. o ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcţia câmpului magnetic terestru cu planul orizontal. (< fr. inclination, lat. inclinatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
înclináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. înclináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. înclináţiei; pl. înclináţii, art. înclináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCLINÁŢIE s. 1. (MAT.) înclinare. 2. v. înclinare. 3. v. aptitudine. 4. v. simţ. 5. v. tendinţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCLINÁŢI//E ~i f. 1) Unghi format de o dreaptă (sau un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. 2) Dispoziţie naturală; atracţie înnăscută; vocaţie; predispoziţie; atitudine. ~ către muzică. [G.-D. înclinaţiei] /<fr. inclination, lat. inclinatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INCLINÁŢIE s.f. v. înclinaţie.
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCLINÁŢIE s. f. 1. înclinare. 2. (fig.) vocaţie. 3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă. o ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcţia câmpului magnetic terestru cu planul orizontal. (< fr. inclination, lat. inclinatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
înclináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. înclináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. înclináţiei; pl. înclináţii, art. înclináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCLINÁŢIE s. 1. (MAT.) înclinare. 2. v. înclinare. 3. v. aptitudine. 4. v. simţ. 5. v. tendinţă.
(Dicţionar de sinonime)