încorporaţie

INCORPORÁŢIE s.f. v. încorporaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCORPORÁŢIE, încorporaţii, s.f. Încorporare. [Var.: incorporáţie s.f.] – Din fr. incorporation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCORPORÁŢIE s.f. v. încorporaţie.
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCORPORÁŢIE s.f. 1. Încorporare. 2. Construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus. [Gen. -iei, var. incorporaţie, incorporaţiune. / < fr. incorporation].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCORPORÁŢIE s. f. 1. încorporare. 2. construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

incorporáţie s. f., g.-d. art. incorporáţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încorporáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. încorporáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. încorporáţiei; pl. încorporáţii, art. încorporáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)