încremenire

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mişcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mişcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCREMENÍRE s.f. Acţiunea de a încremeni şi rezultatul ei; nemişcare, neclintire; înmărmurire, consternare; încremeneală. – V. încremeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCREMEN//Í ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unor emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemişcat. /în + cremene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încremení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încremeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încremeníre s. f., g.-d. art. încremenírii; pl. încremeníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCREMENÍ vb. v. opri, sta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCREMENÍRE s. 1. v. petrificare. 2. v. înmărmu-rire. 3. v. nemişcare.
(Dicţionar de sinonime)