încălecare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ♢ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieşi din sărăcie, din lipsuri, din dificultăţi economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălicá vb. I] – Lat. incaballicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCĂLECÁRE, încălecări, s.f. Acţiunea de a (se) încăleca şi rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarţa pământului, însoţită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCĂLECÁ încálec 1. intranz. A se urca călare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe şa.~ pe nevoie a ieşi din dificultăţi materiale. 2. tranz. 1) (animale de călărie sau anumite obiecte) A merge călare. 2) fig. A lua sub dominaţie (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCĂLECÁ pers. 3 se încálecă intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dinţii se încalecă. /<lat. incaballicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încălecá (încálec, încălecát), vb. – 1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. cabăllĭcāre (Puşcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, călare, descăleca. – Der. încălecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adj. (care este călare pe cal).
(Dicţionarul etimologic român)

încălecá vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 sg. şi pl. încálecă, perf. s. 1. sg. încălecái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încălecáre s. f., g.-d. art. încălecării; pl. încălecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCĂLECÁ vb. 1. (înv.) a se încălăra. (~ pe cal.) 2. v. călări. 3. v. coincide.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCĂLECÁRE s. (înv.) încălărare. (~ calului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A încăleca ≠ a descăleca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incal incale

Cuvinte se termină cu literele: re are care ecare lecare