încăpăstra

ÎNCĂPĂSTRÁ, încăpăstrez, vb. I. Tranz. A pune căpăstru unui cal, a lega un cal cu căpăstrul. [Var.: (reg.) încăpăstrí vb. IV] – În + căpăstru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCĂPĂSTR//Á ~éz tranz. (cai) A lega cu căpăstru. /în + căpăstru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încăpăstrá vb., ind. prez. 1 sg. încăpăstréz, 3 sg. şi pl. încăpăstreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)