INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A creşte în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INCARN//Á ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INCARN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-şi găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a creşte în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionar de neologisme)
INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ♢ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a creşte în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
(Marele dicţionar de neologisme)
incarná (a se întrupa, despre unghii, a creşte în carne) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incarneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărná (a se îngrăşa) vb., ind. prez. 1 sg. încărnéz, 3 sg. şi pl. încărneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrăşa, rotunji.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INCARN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-şi găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a creşte în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionar de neologisme)
INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ♢ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a creşte în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
(Marele dicţionar de neologisme)
incarná (a se întrupa, despre unghii, a creşte în carne) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incarneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărná (a se îngrăşa) vb., ind. prez. 1 sg. încărnéz, 3 sg. şi pl. încărneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrăşa, rotunji.
(Dicţionar de sinonime)