ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-şi petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. î n d e l e t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE ÎNDELETNIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îndeletnicí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeletnicésc, imperf. 3 sg. îndeletniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îndeletniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNDELETNICÍ vb. v. ocupa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE ÎNDELETNIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNDELETNICÍ vb. v. ocupa.
(Dicţionar de sinonime)