îndoliere

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. e n d e u i l l e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDOLIÉRE, îndolieri, s.f. (Rar) Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei fiinţe iubite. [Pr.: -li-e-] – V. îndolia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDOLI//Á ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de doliu, de adâncă durere. /în + doliu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îndoliéz, 3 sg. şi pl. îndoliáză, 1 pl. îndoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. îndoliéze; ger. îndoliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. îndoliérii; pl. îndoliéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDOLIÁ vb. a (se) cerni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDOLIÉRE s. cernire.
(Dicţionar de sinonime)