îndrumar

ÎNDRUMÁR s.n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDRUMÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colecţie de norme, reguli şi recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. /a îndruma + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndrumár s. n., pl. îndrumáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDRUMÁR s. ghid.
(Dicţionar de sinonime)