îndrumeze dex - definiţie, sinonime, conjugare

îndrumeze

[Conjugare] [Sinonime]
ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcţia potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o ţintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viaţă. [Prez. ind. şi: îndrúm] – În + drum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNDRUM//Á ~éz tranz. 1) A orienta indicând direcţia necesară; a îndrepta. 2) A susţine cu sfaturi, cu recomandări; a învăţa; a sfătui; a povăţui. ~ pe calea cea bună. [Şi îndrum] /în + drum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/îndrúm, 3 sg. şi pl. îndrumeáză/îndrúmă, perf. s. 1 sg. îndrumái
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNDRUMÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viaţă.) 6. v. sfătui. 7. v. pregăti.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păşi, pleca, porni.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A îndruma ≠ a dezorienta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ind indr indru indrum

Cuvinte se termină cu literele: ze eze meze umeze rumeze