îndărătnic

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpăţânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanţier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] - Îndărăt + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNDĂRẮTNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival 1) Care manifestă lipsă de supunere; încăpăţânat; recalcitrant; nătâng. 2) Care vădeşte stăruinţă în acţiuni; perseverent; tenace. /îndărăt + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. v. încăpăţânat. 2. ambiţios, încăpăţânat, îndârjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedeşte extrem de ~ în atingerea scopului.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNDĂRĂTNIC adj. v. restanţier.
(Dicţionar de sinonime)