ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNFOCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE ÎNFOCÁ mă înfóc intranz. 1) (de-spre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înfocá vb., ind. prez. 1 sg. înfóc, 3 sg. şi pl. înfoácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înfocáre s. f., g.-d. art. înfocării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFOCÁ vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroşi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoţie.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNFOCÁ vb. v. înfierbânta.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNFOCÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. vehemenţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNFOCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înfocá vb., ind. prez. 1 sg. înfóc, 3 sg. şi pl. înfoácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înfocáre s. f., g.-d. art. înfocării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFOCÁ vb. a (se) înflăcăra, a (se) înroşi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoţie.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNFOCÁ vb. v. înfierbânta.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNFOCÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. vehemenţă.
(Dicţionar de sinonime)