înfruptau

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puţin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. şi pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNFRUPTÁ vb. (pop. şi fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătăţile.)
(Dicţionar de sinonime)