înfrânare
[Sinonime]
ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, s.f. Acţiunea de a (se) înfrâna; fig. reţinere, abţinere, cumpătare. – V. înfrâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înfrânáre s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFRÂNÁRE s. 1. v. împiedicare. 2. v. strunire. 3. v. reţinere. 4. v. abţinere. 5. împiedicare, oprire, stăvilire. (~ avântului tineresc.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înfrânáre s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNFRÂNÁRE s. 1. v. împiedicare. 2. v. strunire. 3. v. reţinere. 4. v. abţinere. 5. împiedicare, oprire, stăvilire. (~ avântului tineresc.)
(Dicţionar de sinonime)