înhumat

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNHUM//Á ~éz tranz. A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a îngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)
(Marele dicţionar de neologisme)

înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz, 3 sg. şi pl. înhumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNHUMÁ vb. v. înmormânta.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma
(Dicţionar de antonime)

Înhumat ≠ dezgropat
(Dicţionar de antonime)