ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înlăturá vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. şi pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturái
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăţa. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanţurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăţa. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanţurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.
(Dicţionar de sinonime)