înnobilare

ÎNNOBILÁRE, înnobilări, s.f. Acţiunea de a (se) înnobila. – V. înnobila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNNOBILÁRE s.f. Acţiunea de a înnobila şi rezultatul ei. [< înnobila].
(Dicţionar de neologisme)

înnobiláre s. f., g.-d. art. înnobilării; pl. înnobilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Înnobilare ≠ abrutizare
(Dicţionar de antonime)