înnobilează dex - definiţie, sinonime, conjugare

înnobilează

[Conjugare] [Sinonime]
ÎNNOBILÁ, înnobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de nobleţe. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălţa. 2. Tranz. şi refl. (pas.) A (se) îmbunătăţi calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăţi proprietăţile unor substanţe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după fr. anoblir şi ennoblir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNNOBIL//Á ~éz tranz. 1) A face să se înnobileze. 2) ist. A învesti cu un titlu de nobleţe; a primi în rândul nobililor. 3) A îmbunătăţi, conferind proprietăţi superioare. ~ o rasă de animale. ~ o specie de plante. ~ un aliaj. /în + nobil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNNOBIL//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) nobil; a căpăta nobleţe, grandoare morală. /în + nobil
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. (Ist.) A da cuiva un titlu de nobleţe, a face nobil. 2. (Fig.) A face mai bun, mai fin; a înălţa. 3. A îmbunătăţi, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăţi calităţile unui material etc. [După fr. anoblir, ennoblir].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. a da cuiva un titlu de nobleţe. 2. a îmbunătăţi, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). ♢ a îmbunătăţi calităţile unui material etc. II. tr., refl. a (se) face mai bun, mai fin. (după fr. ennoblir)
(Marele dicţionar de neologisme)

înnobilá vb., ind. prez. 1 sg. înnobiléz, 3 sg. şi pl. înnobileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNNOBILÁ vb. (înv.) a evghenisi, a nobilita, (înv. fig.) a înălţa. (L-a ~ conte.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A înnobila ≠ a abrutiza
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inn inno innob innobi

Cuvinte se termină cu literele: za aza eaza leaza ileaza