ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porţiune (de acelaşi fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă. ♢ Expr. (Refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi. ♢ Expr. A se înnădi la caşcaval = a se obrăznici. a-şi lua nasul la purtare. ♦ A se obişnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis). – În + nadă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNNĂD//Í1 ~ésc tranz. (obiecte) 1) A face să crească în lungime sau lăţime (prin coasere, lipire, sudare); a adăuga. 2) A uni prinzând capăt la capăt. /în + nadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ÎNNĂD//Í2 ~ésc tranz. A face să se înnădească. /în + nadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNNĂD//Í mă ~ésc intranz. fig. A se deprinde să vină (la nadă). /în + nadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înnădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNNĂDÍ vb. (pop.) a nădi. (A ~ un obiect.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNNĂD//Í1 ~ésc tranz. (obiecte) 1) A face să crească în lungime sau lăţime (prin coasere, lipire, sudare); a adăuga. 2) A uni prinzând capăt la capăt. /în + nadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNNĂD//Í mă ~ésc intranz. fig. A se deprinde să vină (la nadă). /în + nadă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înnădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnădésc, imperf. 3 sg. înnădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNNĂDÍ vb. (pop.) a nădi. (A ~ un obiect.)
(Dicţionar de sinonime)