înspăimântare

ÎNSPĂIMÂNTÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) înspăimânta şi rezultatul ei; spaimă. – V. înspăimânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

înspăimântáre s. f., g.-d. art. înspăimântării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
ÎNSPĂIMÂNTÁRE s. v. groază.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: in ins insp inspa inspai

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare