însufleţi

ÎNSUFLEŢÍ, însufleţesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viaţă. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viaţă; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNSUFLEŢ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se însufleţească; a înflăcăra; a entuziasma; a antrena; a electriza; a exalta; a anima. 2) (personaje din basme) A înzestra cu suflet; a face să capete viaţă. 3) fig. A transforma din mohorât în vesel, strălucitor. Soarele ~ea livada. [Sil. -su-fle-] /în + suflet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNSUFLEŢ//Í mă ~ésc intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii începură să se ~ească. Discuţia s-a ~it. /în + suflet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

însufleţí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. însufleţésc, imperf. 3 sg. însufleţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. însufleţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNSUFLEŢÍ vb. 1. v. învia. 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susţine, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeţi. (Ce vă ~ în luptă?)
(Dicţionar de sinonime)