ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. şi refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfăşurarea unei acţiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activităţi; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbeşte, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întrerupt – Var.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTRERÚPE întrerúp tranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNTRERÚPE mă întrerúp intranz. A se opri în cursul unei activităţi, unei acţiuni. M-am întrerupt din lucru. /între- + a rupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acţiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbeşte. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNTRERÚPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acţiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbeşte. (după fr. interrompre)
(Marele dicţionar de neologisme)
întrerúpe vb. rupe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTRERÚPE vb. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) 5. v. curma. 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respiraţia de emoţie.) 11. a se frânge. (Liniile se ~ în acel punct.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNTRERÚPE întrerúp tranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acţiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbeşte. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNTRERÚPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acţiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbeşte. (după fr. interrompre)
(Marele dicţionar de neologisme)
întrerúpe vb. rupe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTRERÚPE vb. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) 5. v. curma. 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respiraţia de emoţie.) 11. a se frânge. (Liniile se ~ în acel punct.)
(Dicţionar de sinonime)