întrupa

ÎNTRUPÁ, întrupez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNTRUP//Á ~éz tranz. 1) A face să se întrupeze. 2) A uni într-un timp comun. /în + trup
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNTRUP//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A-şi găsi expresia materială; a căpăta formă concretă; a se întruchipa; a se materializa. /în + trup
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

întrupá vb., ind. prez. 1 sg. întrupéz, 3 sg. şi pl. întrupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNTRUPÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împeliţa, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luând înfăţişare de femeie.) 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNTRUPÁ vb. v. alipi, anexa, ataşa, încor-pora.
(Dicţionar de sinonime)