învesmânta

ÎNVEŞMÂNTÁ, înveşmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veşmânt (cu pompă, în vederea unei solemnităţi, a unui ritual etc.). ♢ Refl. S-a înveşmântat în grabă. [Prez. ind. şi: înveşmântez. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veşmânt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveşmânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNVEŞMÂNT//Á ~éz tranz. A îmbrăca în veşminte speciale (cu ocazia unei solemnităţi). /în + veşmânt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înveşmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveşmânt, 3 sg. şi pl. înveşmânteáză/înveşmântă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNVEŞMÂNTÁ vb. v. îmbrăca.
(Dicţionar de sinonime)