învoit
ÎNVOÍT, -Ă, învoiţi, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit în urma unei înţelegeri; convenţional. – V. învoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
învoít adj. m., pl. învoíţi; f. sg. învoítă, pl. învoíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
învoít adj. m., pl. învoíţi; f. sg. învoítă, pl. învoíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)