ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre fiinţe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a creşte. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere.
(Dicţionarul limbii române moderne)
învolbá (învolbéz, învolbát), vb. – 1. A înfăşuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii şi florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Puşcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, şi it. involvere, involgere, sp. envolver. – Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a creşte în bune condiţii; a fi ceva din belşug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.
(Dicţionarul etimologic român)
învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. şi pl. învólbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre fiinţe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfăşura, a învăli (a înfăşura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creşte; (despre om) a încărna, a se înspiţa, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul limbii române moderne)
învolbá (învolbéz, învolbát), vb. – 1. A înfăşuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii şi florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Puşcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, şi it. involvere, involgere, sp. envolver. – Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a creşte în bune condiţii; a fi ceva din belşug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre fiinţe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfăşura, a învăli (a înfăşura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creşte; (despre om) a încărna, a se înspiţa, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
(Dicţionar de sinonime)