învălmăşire
ÎNVĂLMĂŞÍRE, învălmăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) învălmăşi şi rezultatul ei; învălmăşeală. – V. învălmăşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
învălmăşíre s. f., g.-d. art. învălmăşírii; pl. învălmăşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
învălmăşíre s. f., g.-d. art. învălmăşírii; pl. învălmăşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)