înzdrăvenire

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoşi (după o boală), a deveni (iarăşi) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ♢ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNZDRĂVENÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoşire, întremare, întărire. – V. înzdrăveni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNZDRĂVEN//Í ~ésc tranz. A face să se înzdrăvenească. /în + zdravăn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNZDRĂVEN//Í mă ~ésc intranz. A-şi reveni după o boală; a prinde puteri; a se face zdravăn; a se întrema; a se înfiripa. /în + zdravăn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenésc, vb. IV. ~ 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn cu pref. în-; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută)
(Dicţionarul etimologic român)

înzdrăvení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înzdrăvenésc, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înzdrăveneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNZDRĂVENÍ vb. 1. v. însănătoşi. 2. v. întrema.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNZDRĂVENÍRE s. (MED.) 1. v. însănătoşire. 2. v. în-tremare.
(Dicţionar de sinonime)