înăbuşi dex - definiţie, sinonime, conjugare

înăbuşi

[Conjugare] [Sinonime]
ÎNĂBUŞÍ, înắbuş, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violenţă, manifestări, acţiuni sau mişcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Şi-a înăbuşit un oftat. 4. Tranz. (în expr.) A înăbuşi focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNĂBUŞÍ înăbuş tranz. 1) A face să se înăbuşe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acţiuni, manifestări etc.) A potoli prin violenţă; a reprima. ~ o demonstraţie. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufleteşti etc.) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoţiile. /în + a năbuşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNĂBUŞÍ mă înăbuş intranz. 1) (despre fiinţe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simţi într-un impas moral (din cauza unor condiţii nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înăbuşí vb., ind. prez. 1 sg. înăbuş, 3 sg. şi pl. înăbuşă, imperf. 3 sg. înăbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înăbuşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNĂBUŞÍ vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoţia îl ~.) 3. (fig.) a comprima. (Îşi ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNĂBUŞÍ vb. v. ascunde, tăinui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inab inabu inabus

Cuvinte se termină cu literele: si usi busi abusi nabusi