ÎNĂLŢÁ, înálţ, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ♢ Expr. (Tranz.) A(-şi) înălţa ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălţa din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neştiinţă, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare şi aşezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în şa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a creşte. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălţimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălţa o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunţa tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalţă sufletul. ♦ Refl. A se arăta trufaş; a se mândri. [Var.: (reg.) nălţá vb. I] – Lat. inaltiare (< altus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNĂLŢÁT, -Ă, înălţaţi, -te, adj. (Înv.; ca termen de adresare domnitorilor, demnitarilor, prelaţilor etc.; de obicei precedat de „prea”) Mărit4, slăvit. – V. înălţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNĂLŢÁ înálţ 1. tranz. 1) A îndrepta în sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face să devină mai înalt. ~ un perete. 3) (clădiri, construcţii) A făuri prin lucrări de construcţie; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a clădi. ~ un nou oraş. 4) (vocea, tonul) A face să crească în intensitate. ~ glasul. 5) înv. A ridica în grad; a avansa. 6) fig. A face să devină mai nobil; a înnobila. Muzica înalţă sufletul. 7) fam. A ridica în slăvi; a slăvi; a glorifica; a exalta; a elogia; a cânta. 2. intranz. : ~ din umeri a face un gest de neştiinţă sau de nedumerire. /<lat. inaltiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNĂLŢÁ mă înálţ intranz. 1) A creşte în înălţime; a se ridica. 2) A se îndrepta în sus; a se ridica. 3) (despre clădiri, monumente etc.) A se impune prin înălţime evidenţiindu-se. /<lat. inaltiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înălţá vb., ind. prez. 1 sg. înálţ, 3 sg. şi pl. înálţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNĂLŢÁ vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 2. (BIS.) a se ridica, (înv.) a se văznesi. (Iisus s-a ~ la cer.) 3. v. întinde. 4. v. ridica. 5. v. arbora. 6. a creşte, a se ridica, a se urca. (Viţa s-a ~ mult de la pământ.) 7. v. creşte. 8. v. construi. 9. a răsări, a se ridica. (S-a ~ un nou oraş.) 10. a (se) ridica, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 11. v. promova.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNĂLŢÁ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna înfumura, îngâmfa, înnobila, lăuda, mândri, semeţi.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNĂLŢÁT adj. 1. ridicat. (Un loc mai ~.) 2. v. ri-dicat. 3. mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele ţări) serenisim. (~te Doamne!)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) înălţa ≠ a (se) coborî, a (se) înjosi, a (se) umili, a se prăbuşi, a (se) înmuia
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNĂLŢÁT, -Ă, înălţaţi, -te, adj. (Înv.; ca termen de adresare domnitorilor, demnitarilor, prelaţilor etc.; de obicei precedat de „prea”) Mărit4, slăvit. – V. înălţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNĂLŢÁ mă înálţ intranz. 1) A creşte în înălţime; a se ridica. 2) A se îndrepta în sus; a se ridica. 3) (despre clădiri, monumente etc.) A se impune prin înălţime evidenţiindu-se. /<lat. inaltiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înălţá vb., ind. prez. 1 sg. înálţ, 3 sg. şi pl. înálţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNĂLŢÁ vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 2. (BIS.) a se ridica, (înv.) a se văznesi. (Iisus s-a ~ la cer.) 3. v. întinde. 4. v. ridica. 5. v. arbora. 6. a creşte, a se ridica, a se urca. (Viţa s-a ~ mult de la pământ.) 7. v. creşte. 8. v. construi. 9. a răsări, a se ridica. (S-a ~ un nou oraş.) 10. a (se) ridica, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 11. v. promova.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNĂLŢÁ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna înfumura, îngâmfa, înnobila, lăuda, mândri, semeţi.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNĂLŢÁT adj. 1. ridicat. (Un loc mai ~.) 2. v. ri-dicat. 3. mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele ţări) serenisim. (~te Doamne!)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) înălţa ≠ a (se) coborî, a (se) înjosi, a (se) umili, a se prăbuşi, a (se) înmuia
(Dicţionar de antonime)