înşirare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNŞIRÁ, înşír, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza în şir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un şirag; a face şirag. ♢ Expr. (Refl.) Înşiră-te (sau înşir\'te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit şir de idei, de fapte etc.; a enumera. ♢ Expr. A înşira moşi pe groşi (sau verzi şi uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanţă şi fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situaţii etc.; a lua la rând, la şir. – Din loc. adv. în şir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŞIRÁRE, înşirări, s.f. Acţiunea de a (se) înşira şi rezultatul ei; şir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui şir de idei, de fapte), enumerare. – V. înşira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŞIRÁ înşír tranz. 1) (diferite obiecte) A aşeza în şir, în rând; a rândui. ~ rufele (la uscat). 2) (mărgele, frunze de tutun) A pune pe un fir de aţă, făcând şirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând a enumera. ♢ ~ verzi şi uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. 4) (obiecte) A împrăştia în dezordine. /în + şir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înşirá vb., ind. prez. 1 sg. înşír, 3 sg. şi pl. înşíră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înşiráre s. f., g.-d. art. înşirării; pl. înşirări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNŞIRÁ vb. 1. v. alinia. 2. a (se) înşirui, (pop.) a (se) înfira. (~ mărgelele pe aţă.) 3. v. succeda. 4. v. enumera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŞIRÁRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. v. înşiruire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) înşira ≠ a (se) deşira
(Dicţionar de antonime)

A înşira ≠ a deşira
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insi insir insira

Cuvinte se termină cu literele: re are rare irare sirare