înşirui

ÎNŞIRUÍ, înşírui, vb. IV. Tranz. 1. A înşira mărgele. ♦ A aşeza în şir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + şir + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

înşiruí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. înşírui, 3 sg. şi pl. înşíruie, imperf. 3 sg. înşiruiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNŞIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înşira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.
(Dicţionar de sinonime)