înţelegere
[Sinonime]
ÎNŢELÉGERE, înţelegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei. ♦ (Înv.) Pricepere, iscusinţă, inteligenţă, raţiune. 2. Bunăvoinţă, compasiune faţă de situaţia (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire. 4. Pace, armonie1. – V. înţelege.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNŢELÉGER//E ~i f. 1) v. A ÎNŢELEGE şi A SE ÎNŢELEGE. 2) Facultatea de a înţelege lucrurile. 3) Atitudine binevoitoare; bunăvoinţă. 4) Comunitate de vederi asupra unui lucru; convenţie; acord. 5) Situaţie, caracterizată prin relaţii bune; stare de concepţii comune asupra unei chestiuni; consens. [G.-D. înţelegerii] /v. a (se) înţelege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înţelégere s. f., g.-d. art. înţelégerii; pl. înţelégeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNŢELÉGERE s. 1. percepere, pricepere, sesizare, (înv.) pricepătură, ştiutură. (~ situaţiei.) 2. cunoaştere, percepţie, pricepere. (Proces de ~.) 3. pătrundere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 4. v. judecată. 5. v. conştiinţă. 6. bunăvoinţă, îngăduinţă, mărinimie, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadea. (A demonstrat multă ~.) 7. (pop.) îngăduinţă. (~ faţă de necazurile cuiva.) 8. v. armonie. 9. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) târg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşezământ, cuvânt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform ~...) 10. v. învoială. 11. acord. 12. acord, învoială, vorbă. (Aşa ne-a fost ~?)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNŢELÉGERE s. v. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Înţelegere ≠ neînţelegere
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNŢELÉGER//E ~i f. 1) v. A ÎNŢELEGE şi A SE ÎNŢELEGE. 2) Facultatea de a înţelege lucrurile. 3) Atitudine binevoitoare; bunăvoinţă. 4) Comunitate de vederi asupra unui lucru; convenţie; acord. 5) Situaţie, caracterizată prin relaţii bune; stare de concepţii comune asupra unei chestiuni; consens. [G.-D. înţelegerii] /v. a (se) înţelege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNŢELÉGERE s. 1. percepere, pricepere, sesizare, (înv.) pricepătură, ştiutură. (~ situaţiei.) 2. cunoaştere, percepţie, pricepere. (Proces de ~.) 3. pătrundere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 4. v. judecată. 5. v. conştiinţă. 6. bunăvoinţă, îngăduinţă, mărinimie, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadea. (A demonstrat multă ~.) 7. (pop.) îngăduinţă. (~ faţă de necazurile cuiva.) 8. v. armonie. 9. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) târg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşezământ, cuvânt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform ~...) 10. v. învoială. 11. acord. 12. acord, învoială, vorbă. (Aşa ne-a fost ~?)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNŢELÉGERE s. v. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Înţelegere ≠ neînţelegere
(Dicţionar de antonime)